Treceți la conținutul principal

Postări

Jurnalul unui zarzăr

"S-a închis la bunici" 😔...  S-au închis școlile, parcurile, locurile de joacă, sălile de teatru, stadioanelor, barurile, cafenelele, cofetăriile, frizeriile, magazinele... s-au închis oamenii în casă și în ei înșiși... s-a închis și la bunici... Un enunț simplu și tulburător m-a trezit din somnul meu, din starea asta de prea plin de sine. Priveam pentru prima dată lumea, strada, oamenii, cerul și am simțit o mireasmă nouă, a fricii.  Ah, bunicii!!! Păreau împovărați de o tristețe sfâșietoare, pașii lor desenau aceeași hartă... farmacie, alimentară, aprozar. Vocile lor au amuțit, poveștile, sfaturile, gândurile nu mai sunt verbalizate... salutul s-a redus la o scurtă înclinare a capului... cuvântul s-a pierdut... e liniște...
Postări recente

De la Roma/Vatican... cu toată dragostea...

       Bătăi de aripi a mii de fluturi dau viață corpului tău atunci când visul de a călători în afara țării se materializează pentru prima dată, când zborul cu avionul devine posibil, palpabil, când alături de tine este ființa iubită, când ești îndrăgostit, temător, emoționat... când simți că nu prea poți pune frâu stărilor tale... când...     Ne obișnuim cu starea, călătoriile devin relaxante, îmblânzim avioanele, supunem și Roma și Vaticanul... devenim - în ani - experți în deambulare... Ușor uităm fiorul lui prima dată ...     În prima călătorie... aparatul de fotografiat rămâne aninat de mâna stângă, ca într-o prelungire firească a sa. Ochii încearcă să fixeze miile de imagini care se derulează în ritmul nebun al pașilor. Mâinile ating ușor clădirile, statuile, refac contururile sau detaliile vreunei pânze celebre, urechile înregistrează muzica vie a străzii și pe cea misterioasă a trecutului.     Te bucuri de spectacolul oferit simțurilor tale însetate de această a

Săpânța - cruce-n cer, cruce-n pământ...

"Cuvântul  bunici a avut întotdeauna o aură magică pentru mine; era asociat cu o imagine idilic patriarhală, o pereche de bătrânei blajini, senini, pufoși ca pâinea caldă, într-o casă bătrânească de la țară - neapărat de la țară - unde îți petreci vacanțele. Din recuzita imaginii făcea parte, în mod obligatoriu, o livadă mare, cu meri și cireși ninși de flori primăvara, cu nuci stufoși și umbroși vara, și tufișuri tainice, cu ascunzișuri misterioase. În casă, arome ionelteodoreaniene de cozonaci, gutui și mere coapte." (Antoaneta Ralian - Bunici de turtă dulce din volumul Cartea cu bunici ) a doua zi prin Maramureș M-am trezit cu "gustul copilăriei"... recompus din frânturi de imagini, de sunete, de stări, de miresme... Aveam micuța casă bătrânească din bârne, pajiștea, arborii, laptele de capră încă cald... și am trimis spre cer o rugăciune mută către cea care mi-a ocrotit copilăria - bunica mea. Supereroul meu a fost această ființă fragi

Plovdiv - orașul căsuțelor de turtă dulce

Sunt în acest oraș case triste și case care privesc lucrurile cu umor, sunt case gălăgioase sau liniștite, sunt case fricoase, neastâmpărate sau bătrânicioase. Sunt case care au istorie , care au rezistat vremurilor... ( Casele vieților noastre ) Despre...  Plovdiv  (sub deviza Together ) -  așezare  tracică, grecească, romană și otomană - va fi în anul 2019 Capitală Culturală Europeană alături de   Matera , Italia. Plovdiv este unul dintre cele mai vechi orașe  locuite din Europa, dovezile unor primi locuitori datează din anul 4000 î.e.n. A fost inițial o așezare tracică - Eumolpias.  De-a lungul secolelor, orașul a fost sub stăpânirea grecilor macedonieni, romanilor și otomanilor, schimbându-și denumirea de mai multe ori, de la Philippopolis și Pulpudeva - Orașul lui Filip , tatăl lui Alexandru cel Mare - la Trimonțiu - Cele trei dealuri - și Plovdiv .  La sfârșitul secolului al XIX-lea, devine parte a Bulgariei  (mai multe informații găsiți  aici ). !  Nebet Tebe
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...